Haideți să vă spun cum n-am apucat să vizităm noi Gion, căci despre el aș vrea să scriu azi puțin.
După ora patru sau cinci nu prea mai ai șanse să vizitezi vreun templu, altar șintoist ori castel, toate își închid porțile deodată și de altfel poate fi și puțin șocant modul ăsta brusc în care orașul trece de la un furnicar plin de turiști și magazine cu omiyage (suveniruri) la unul de parcă ar fi părăsit. Asta dacă nu știi ce să vizitezi după lăsatul serii, cum este și exemplul faimosului „district al gheișelor” Gion. N-a vrut însă cu niciun chip să ni se dezvăluie și nouă, adică mie si Danei. Motivul e simplu și demn de luat în râs, dar eu vreau să cred că au fost totuși niște forțe la mijloc de care n-am avut noi habar: nu l-am găsit. Dacă nu mă înșeală memoria am avut trei încercări în zile diferite.