Kiyomizu-dera înseamnă în traducere liberă ”Templul cu apă pură” nume care provine de la râul ce curge prin apropiere și a fost ridicat în secolul opt. Pentru că e relativ aproape de Sanjusangendo am hotărât să mergem pe jos, deși ploua când am ieșit afară. Motivul pentru care l-am lăsat pe ultima zi este așezarea pe hartă. Noi ne orientam mereu după zonă, ce putem vedea acolo și câte obiective, mai ales când nu ai la dispozitie așa mult timp. Dar Kiyomizu-dera, situat în sud-estul Kyoto-ului este cam însingurat și am fi pierdut mult timp pe mijloacele de transport încercând să ajungem la el. Mă bucur însă că am reușit în cele din urmă, este totuși un templu cu o istorie bogată, care a concurat pentru titlul ”Cele sapte minuni ale lumii moderne”.
Clădirea templului este unică prin faptul ca a fost construită fără a fi nevoie de nici măcar un cui, iar astăzi pare să reziste la fel de bine ca în zilele Edo. Celebra terasă de lemn îți încearcă puțin curajul, mai ales că în ziua aia venise un grup foarte mare de chinezi și mi-era teamă că o sa cedeze pur și simplu sub propria greutate. (Și asta e o poveste în sine, eu și Dana ne-am întors privirea pentru o secundă în altă direcție când, deodată, am fost luate pe sus de sute de chinezi care veneau în valuri. Aproape instantaneu, toți care faceau poze la intrarea templului - inclusiv noi - au început să alerge în direcția opusă, spre templu).