29 iulie 2014

清水寺

 Kiyomizu-dera înseamnă în traducere liberă ”Templul cu apă pură” nume care provine de la râul ce curge prin apropiere și a fost ridicat în secolul opt. Pentru că e relativ aproape de Sanjusangendo am hotărât să mergem pe jos, deși ploua când am ieșit afară. Motivul pentru care l-am lăsat pe ultima zi este așezarea pe hartă. Noi ne orientam mereu după zonă, ce putem vedea acolo și câte obiective, mai ales când nu ai la dispozitie așa mult timp. Dar Kiyomizu-dera, situat în sud-estul Kyoto-ului este cam însingurat și am fi pierdut mult timp pe mijloacele de transport încercând să ajungem la el. Mă bucur însă că am reușit în cele din urmă, este totuși un templu cu o istorie bogată, care a concurat pentru titlul ”Cele sapte minuni ale lumii moderne”. 
 Clădirea templului este unică prin faptul ca a fost construită fără a fi nevoie de nici măcar un cui, iar astăzi pare să reziste la fel de bine ca în zilele Edo. Celebra terasă de lemn îți încearcă puțin curajul, mai ales că în ziua aia venise un grup foarte mare de chinezi și mi-era teamă că o sa cedeze pur și simplu sub propria greutate. (Și asta e o poveste în sine, eu și Dana ne-am întors privirea pentru o secundă în altă direcție când, deodată, am fost luate pe sus de sute de chinezi care veneau în valuri. Aproape instantaneu, toți care faceau poze la intrarea templului - inclusiv noi - au început să alerge în direcția opusă, spre templu).

4 iulie 2014

三十三間堂

 Am ajuns la Sanjusangendo în dimineața zilei de 20 martie, cu câteva ore înainte să plecăm spre Nara. Pentru că se află relativ aproape de stația principală Kyoto ne-am lăsat bagajele în gară la cheie și-am luat-o pe jos, aproximativ treizeci de minute. Am stat puțin pe gânduri dacă să intrăm sau nu, taxa era 600 yeni, aproape dublu față de unele temple sau altare șintoiste vizitate anterior, dar am hotărât în cele din urmă că merită, mai ales după ce ne documentasem puțin.
Numele este lung și greu de pronunțat, mai ales pentru prima dată, dar după ce observi kanji și afli ce înseamnă fiecare totul devine neobișnuit de ușor. San (trei), ju (zece), iar trei, gen (spațiu, gol), do (sală, spațiu de dimensiuni mari) în traducere libera „Templul cu treizeci și trei de spații între coloane”, cam 120 metri. Deși numele original este Rengeo-in, Sanjusangendo este cunoscut după numele lui popular, așa cum este cazul multor altor temple. 
 De îndată ce intri realizezi și de ce, pentru că sala este într-adevăr impunătoare. Înăuntru se află cele o mie de statui din lemn Kannon cu o mie de brațe, protejate de 28 de zeități plasate în fața acestora. Din păcate, în urma incendiului din 1249 numai 124 din o mie au putut fi salvate, colectia fiind întregită abia în secolul treisprezece. E foarte greu să-ți dai seama care sunt originalele și care sunt cele sculptate ulterior, când le vezi pe toate laolaltă par identice.