ブカレスト植物園

Vă mai aduceți aminte când lamentam pe blog faptul că n-am găsit până acum un loc pașnic, fără gălăgie de oraș aici la noi, în București?

Am mers în Grădina Botanică de nenumărate ori de când stau in București, i-am admirat florile, vegetația, liniștea, dar cu toate astea niciodată nu i-am apreciat adevăratul potențial. A trebuit să merg în Japonia un an, să cutreier grădinile de acolo, parcurile, templele, orașele vechi, apoi să mă întorc în România, să caut prin parcurile de aici liniștea pe care o găsisem acolo si într-un final să ajung iar, printr-o întâmplare, în Grădina Botanică și să mă las vrăjită de farmecul ei.

De cum am intrat a dispărut sunetul mașinilor, exact cum se întâmpla în Japonia când mă aventuram cincisprezece minute printr-un templu micuț la colț de stradă, sau cum mi se întâmpla duminica prin Kamakura.

妙本時

 Înainte de toate vreau să vă mulțumesc pentru numărul de vizualizări al ultimului articol "Osaka". A atins număr record, peste 180. Ca să înțelegi, media este 50, deși mă bucur de fiecare în parte, înseamnă că am număr mic, dar loiali de cititori. 

 Azi e vreme ploioasă și urâtă în București, adică exact opusul unei zile de Duminică petrecută acum câteva luni în Kamakura. Încerc să-mi amintesc exact ziua, dar nu reușesc, pare să fi trecut ani și ani de atunci. Uitându-mă la poze, cred că se întâmpla prin aprilie-mai.