1 martie 2020

Duminica în ie

A venit ziua de duminică? Îmbracă o ie tradițional românească.


Lumea în care trăim se schimbă și noi odata cu ea. Dar asta nu înseamnă să renunțăm cu totul la cine suntem noi, la tradiții, la unicitate. Ba din contră, cu cât ești mai departe fizic și psihic de casă cu atât ar trebui sa ne străduim mai mult să le păstrăm.
Am observat acest lucru în Japonia, mai mult de 10000 km departe de vatră, când împreună cu o colegă de facultate, Ana, am simțit nevoia sa organizăm un mini festival despre România.

Ia noastră dragă poartă în spate sute și mii de ani de tradiție. Un singur element vestimentar care este cartea de vizită a României oriunde te-ai duce. Zeci de simboluri care povestesc, în esență, istoria românilor.

A venit ziua de duminică? Imbracă o ie, fie că mergi la biserică, la piață, la operă, la plimbare.
Haideți s-o integrăm în normalitatea din zilele noastre și să nu fie doar ceva ocazional, purtat la evenimente speciale de teama ca o „stricăm”.

 De ce ziua de duminică? Pentru că indiferent de credința fiecăruia portul tradițional românesc este strâns legat de ortodoxie, pentru ca întâlnim pe ii simbolul crucii de veacuri întregi.

A venit ziua de duminică? Îmbracă o ie tradițional românească.





26 februarie 2020

Am revenit!

English below
Mă uitam cu interes la ultimul articol scris și nu-mi vine să cred că au trecut aproape 5 ani.
Ați realizat și voi, fără îndoiala, că timpul fuge când crești mare, dintr-un oarecare motiv.

Dar, iată-mă, sunt din nou pe blog și asta pentru că așa mititică și aparent inofesivă cum par eu sunt o persoană activă din mai multe motive și e păcat să nu împărtășesc asta și cu voi.

În primul rând sunt ghid de turism. Da, este o meserie frumoasă, o fac cu plăcere și nu, nu este ca în vacanță tot timpul.

Vă spun, însă, din start că acest blog nu va fi unul despre turism ci mai degrabă va avea si articole despre călătorii, impresii, momente frumoase care ies în evidență..

În al doilea rând am o grămadă de hobby-uri pe care le fac cu o anumită frecvență și uneori acestea se învârt în jurul unor evenimente despre care ar trebui sa auziți si voi.

În al treilea rând am un bebeluș

23 iulie 2015

YUKI home dining

 Astazi am ajuns în sfârșit la Yuki, un restaurant cu specific japonez situat în Dorobanți. Mi l-au recomandat multe persoane dragi mie și știam deja c-o să-mi placă. Dupa-amiaza m-am pornit în căutarea lui. 

22 mai 2015

ブカレスト植物園

Vă mai aduceți aminte când lamentam pe blog faptul că n-am găsit până acum un loc pașnic, fără gălăgie de oraș aici la noi, în București?

Am mers în Grădina Botanică de nenumărate ori de când stau in București, i-am admirat florile, vegetația, liniștea, dar cu toate astea niciodată nu i-am apreciat adevăratul potențial. A trebuit să merg în Japonia un an, să cutreier grădinile de acolo, parcurile, templele, orașele vechi, apoi să mă întorc în România, să caut prin parcurile de aici liniștea pe care o găsisem acolo si într-un final să ajung iar, printr-o întâmplare, în Grădina Botanică și să mă las vrăjită de farmecul ei.
De cum am intrat a dispărut sunetul mașinilor, exact cum se întâmpla în Japonia când mă aventuram cincisprezece minute printr-un templu micuț la colț de stradă, sau cum mi se întâmpla duminica prin Kamakura.

6 aprilie 2015

妙本時

 Înainte de toate vreau să vă mulțumesc pentru numărul de vizualizări al ultimului articol "Osaka". A atins număr record, peste 180. Ca să înțelegi, media este 50, deși mă bucur de fiecare în parte, înseamnă că am număr mic, dar loiali de cititori. 

 Azi e vreme ploioasă și urâtă în București, adică exact opusul unei zile de Duminică petrecută acum câteva luni în Kamakura. Încerc să-mi amintesc exact ziua, dar nu reușesc, pare să fi trecut ani și ani de atunci. Uitându-mă la poze, cred că se întâmpla prin aprilie-mai.