Un vis devenit realitate

Acum trei ani, când am depus dosarul pentru admiterea la Facultatea de Limbi Străine, șeful comisiei s-a uitat în ochii mei și m-a întrebat: "-Ești sigură că nu vrei să mai aplici și la altă secție? La japoneză sunt 18 pe loc". Uitându-mă la el și gândindu-mă că omul ăsta nu e plătit să-mi dea astfel de sfaturi și că poate o face pentru că e om bun, am stat puțin până să-i răspund: nu. Nu aveam de gând să fac niciun compromis de data asta, ori intru acolo unde îmi doresc din toată inima, ori deloc.

Am reusit în cele din urmă, și trei ani mai târziu uite-mă în locul pe care l-am visat cu ochii deschiși atâta vreme: Japonia. Nu stiu, nu pot să vă descriu fericirea mea. Acea frenezie pe care nu poti să o exteriorizezi la început de teamă că poate, poate nu-i adevărat. Acea fericire pe care n-o simti din cauză că esti încă în stare de șoc. Apoi acea fericire când, încet încet, visul devine din ce in ce mai palpabil și ești sigur că se întamplă cu adevarat. Poate mă puteți înțelege, puteți empatiza gîndindu-vă la propria experiență.

Mai știu că nu aș fi reușit fără Secția de Japoneză a Universității din București și fără îndrumarea domnilor profesori. Aș dori sa le mulțumesc din suflet pe aceasta cale.

Sunt aici, așadar, în Tokyo, capitala Japoniei, unde voi sta un an de zile și voi studia la Universitatea Waseda.

Sper să descopăr într-un an de zile cât de multe secrete pot, unii dintre voi poate știți cât de misterioasă este țara asta, sper să ajung în locurile despre care auzi la televizor sau citești pe internet, pentru a le putea împărtăși cu voi, sper să rămâneti alături de mine până la final. 宜しくお願いします。

Vă las cu o poza făcută spre seara, după ce taifunul trecuse deja.