La Nanzenji ne-am oprit în drum spre Ginkakuji (銀閣寺) despre care o să vă vorbesc în postul următor. Ne-a inspirat pădurea din spatele templului, părea să se întindă la nesfârșit. Ne-am fi pierdut puțin pe cărări, dar se lăsa întunericul și vroiam neapărat să ajungem acolo unde ne propusesem, știam că nu mai avem când dacă ratam șansa. Nu sunt poze de foarte bună calitate și nici cele mai reprezentative, dar templul ăsta mi-a rămas întipărit în memorie, dintr-un oarecare motiv și vroiam neaparat să vi-l arăt și vouă. Îmi pare rău că pozele nu îi fac dreptate, însă.
Dovada că există Lothlórien.
またね！
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu