Update: Am mai primit niște poze de la Akari san, a fost cu mine și pisica e mult prea drăguță să nu v-o arăt și vouă.
De când am ajuns în Japonia n-am văzut nici măcar o pisică. Îmi plac foarte mult, în schimb mi-e teamă de câini (în campus la Grozăvești sunt cam 20) și de abia așteptam să mă plimb pe străduțe lăturalnice desfătându-mi ochii cu minunatele feline. Dezamăgitor însă! Am întrebat în stânga, în dreapta, mi-au zis că e din cauza agitației din Tokyo, trebuie să mă duc prin părțile mai puțin aglomerate. De ce vă spun asta? Să justific cei 1000 de yeni platiți pentru a sta în preajma a câtorva pisici în Shinjiku (aproximativ 35 lei). Nu pot spune că am plecat de-acolo foarte mulțumită pentru că regulile erau destul de stricte și una mai strictă decât toate: nu luați în brațe pisicile. N-o ințeleg pe asta deloc.
Chiar și fără însă, tot degeaba: pisicile au fost cam distante, plictisite probabil de atâția oameni, toți doritori de mângâieri și atenție specială. Una în mod deosebit s-a uitat la mine și, cu o expresie aproape umană, a întors sictirită capul în partea cealaltă după care a urcat la etaj (locația este vastă). În cele din urmă m-am așezat și eu pe o canapea și am asteptat răbdătoare până i s-a facut uneia zilă de mine, deși s-a întâmplat spre final, exact când trebuia sa plecam. Data viitoare știu mai bine și cumpăr una dintre cutiuțele alea cu pui fiert. Cum o deschizi te trezesti asaltat de toate pisicile din încăpere.
Pisicile de mai jos mi-au plăcut mie cel mai mult:
Asta (cea gri) cred că este cea mai selectivă pisică pe care am pus mâna vreodată, sau mai bine zis, pe care am încercat să pun mâna.
Și ultima mi-a plăcut la nebunie, dar mușca! Rău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu