În ultimul post vă spuneam că urmează o călătorie prin Harajuku, dar în schimb o să vă plimb puțin prin Asakusa și o să vă arăt vestitul Sky Tree, cel mai înalt edificiu din lume, cu o înălțime de 634 metri. Principalul motiv pentru care m-am răzgândit pe ultima sută de metri este Ana, o româncă londoneză care studiază în același program cu mine. Într-adevăr, Harajuku este destul de aproape de zona în care locuiesc eu, ca atare aș putea merge oricând și fără prea mare dificultate. Așadar fiți fără grijă, o sa vedeți și cum arată cartierul chelnerițelor costumate.
Prima oprire a fost Sky Tree. Din păcate, nu am reușit să ne urcăm (deși eram hotărâtă să-mi înving teama de înălțimi) dar fiindcă eram cu toții presați de program nu am putut aștepta până la patru după-amiază, ora la care s-ar fi putut. Ne-am mulțumit așadar cu câteva poze în fața acestuia. Pentru că ne-am trezit deodată cu o oră de pierdut timpul am hotărât să ne despărțim în mici grupuri și să ne plimbăm de capul nostru până la ora întâlnirii. Cam toată lumea ar fi vrut sa mâncăm undeva, dar mall-ul era neîncăpător. Nu, nu mă refer la înghesuiala din Obor sau la cea din Carrefour când se apropie sărbătorile, ci la una în care zeci de oameni stau la cozi cu orele pentru a putea ocupa o masa într-un restaurant doar pentru ca e duminică și așa se face. A fost o experiență nu tocmai plăcută, oameni care mișunau peste tot sau dădeau peste tine cu nonșalanță, ocupându-ți și micul spațiu în care ți-ai permis să-ți tragi sufletul. Până la urmă ne-am luat câte un hotdog pe care l-am mâncat în picioare.
 |
| Cuplu care distra mulțimea în fața turnului. |
Asakusa, zona din Tokyo recunoscută pentru templul Senso-ji și lanterna de dimensiuni foarte mari care te întâmpină de obicei la poartă (acum era în proces de curățare) a fost la fel de aglomerată. Mi-ar fi plăcut să-mi holbez ochii la toate tarabele acelea de pe margine cu tot felul de bunătăți și suveniruri, dar a fost imposibil. În condițiile acelea m-am mulțumit ca nu m-am rătăcit și am reușit să stau aproape de grup.
La intrarea în templul propriu-zis la fel de aglomerat: zeci de oameni veniți să se roage, să arunce monezi de cinci yeni în fântâna de la intrare (în japoneza se spune go en și e considerată o monedă norocoasă), să se purifice înainte să urce scările templului, să arunce iar monezi (tot de cinci yeni) lui bothisattva Kannon sau (dacă au curaj) să-și cumpere un o-mikuji (o bucată de hârtie pe care ți-e scris norocul sau ghinionul). Spun dacă ai curaj pentru ca japonezii sunt extrem de superstițioși iar uneori se întâmplă să-ți pice si una cu "dai-kyo", adică ghinion mare.
Cum se procedează: plătești 100 yeni, scuturi recipientul de lemn până cade un mic băț pe care e scris un număr. Cauți apoi căsuța corespunzătoare numărului respectiv: înăuntru se afla o-mikuji pe care l-ai extras tu.
Eu, ca niciodată, am fost norocoasă, am primit "dai-kichi" adică mare binecuvântare unde, conform spuselor, ar trebui să și se îndeplinească orice dorință, până și cea nerostită.
La final, însă, am tras o concluzie dură: nu mai ies duminica nicăieri, nu-i pentru mine.
 |
| Nu este lanterna de care vă vorbeam, dar și aceasta are dimensiuni considerabile. |
 |
| Panoramă de pe terasa mall-ului. |
 |
Cu Akari san, ghidul nostru. (Akari înseamnă lumină în japoneză
și i se potrivește de minune, e toată numai un zâmbet) |
 |
| Clădire în Asakusa |
 |
| Asakusa |
 |
| Magazin de îmbrăcăminte tradițională japoneză |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu