Chaji (茶事)

   Și sâmbăta asta, ca de obicei, m-am trezit cu noaptea în cap și am pornit mecanic spre Takadanobaba (stație de metrou). De obicei, de abia după ce schimb la Shibuya spre Sakurashinmachi îmi trece cu totul somnolența și mă apucă entuziasmul pentru curs. La Sakurashinmachi mă așteaptă mereu Saori san și de acolo pornim împreună spre casa lui sensei din Yokohama. Este rutină deja. Cu toate acestea, sâmbăta asta lucrurile au stat puțin diferit și asta pentru că timp de trei săptămâni ne-am pregătit temeinic pentru chaji, adică o ceremonie cap-coadă, care durează, de obicei, aproximativ patru ore, pentru că se servește mai întâi mâncare, urmat de ceai gros (濃茶, koicha) și ceai subtire (薄茶, usucha). Deși, în mod normal, facem 20-30 minute zazen înainte de fiecare curs, de data asta am sărit peste. Ar fi fost imposibil, mi-am dat seama imediat ce am ajuns la sensei, să stăm 20 minute în liniște și pace cu toată comoția aceea: aranjarea veselei, pregătirea ingredientelor, toată lumea alergând în stânga și-n dreapta. 

   La 11:10 am început oficial. Eu, împreuna cu ceilalți doi oaspeți am intrat în chashitsu (茶室, camera de ceai) am admirat caligrafia de pe perete și kama (ceaunul, în lipsa unui cuvânt mai bun, în care fierbe apa) și ne-am așezat la locurile noastre. După aceea a intrat gazda, ne-a invitat să luăm parte la chaji în mod oficial și ne-a adus fiecăruia tava cu mâncare. Toate erau perfect ornamentate, gustul minunat. O să vedeți în poze atenția pentru detaliu, specific ceremoniei ceaiului. Porțiile sunt mici, pentru a putea manca în mod grațios, dar variate și multe. Eu m-am saturat cu mult înainte ca ultimul fel de mâncare să intre în chashitsu.

   După masă am făcut o mică pauză și apoi gazda a început să ne servească ceaiul gros. Din acest moment, ceremonia începe să semene putin cu o lecție obișnuită, dar încă păstrează mult din solemnitatea chaji-ului. Când se ajunge la ceaiul subțire atmosfera este foarte relaxata și discuția degajată. Noi am stat cu o oră în plus la final pentru că toată lumea se adunase în chashitsu, așa că teishu (亭主, gazda) a pregătit câte un ceai pentru toată lumea, fie că făcuseră parte din chaji sau nu.

   În concluzie, eu m-am simțit extraordinar. Nu știu dacă îmi voi aminti fiecare detaliu pentru când o sa mai facem chaji în viitor, dar am sorbit fiecare mișcare. Chaji nu prea se face decât în rare ocazii pentru ca este atât de complex și costisitor. A fost însa o lecție inedită. 

   De sâmbăta viitoare cursurile revin la normal, dar pentru că începem să facem ceai în forma ro (kama se așează în mijlocul încăperii, între oaspeți și gazdă, într-un spațiu în podea) normalul este și el putin schimbat, la început cel putin, și asta deoarece mișcările diferă față de forma de vara, numită furo.  

O să uploadez aici câteva poze, dar dacă vreți să vedeți mai multe accesați pagina mea de facebook.

またね！