餃子

Aproximativ o dată pe săptămână eu și câteva colege de cămin organizăm câte o mini-petrecere. Ne adunăm seara, după cursuri, și stăm de vorbă la o cană de ceai, o gustare și o bârfă sănătoasă. De obicei hotărâm ce să preparăm cu o zi înainte, pentru ca a doua zi să trecem direct la treaba. Cea care ne arată cum este Soonae, pentru că a lucrat într-un restaurant japonez și cunoaște foarte multe rețete tradiționale. Prin intermediul ei învățăm și noi rețete pe care, în măsura în care o să se poată, să le gătim și celor de acasă. Cel puțin eu sunt foarte încântată de acest aspect. 

Săptămâna trecută am făcut gyoza (餃子) un fel de găluște, deși eu le-aș asemăna mai degrabă cu niște pachețele de primăvară. Cu riscul de a suna ca Wikipedia, gyoza este un preparat originar din China, dar a fost adoptat cu succes și de Japonia, care, după cum știți, se pricepe în a prelua un element și apoi a-l îmbunătăți, dacă nu chiar a-l desăvârși. În primă instanță mă refer la kanji (漢字), caracterele chinezești pe care japonezii le-au împrumutat și ulterior modificat din punct de vedere al citirii și scrierii. Apoi nu pot să nu fac referire și la chanoyu, un obicei pe care l-au ridicat la nivel de arta, de filozofie. Desigur, și chinezii au o forma de ceremonie (în lipsa unui cuvânt mai bun) a modului în care se bea ceaiul, diferența dintre cele două, însă, constă în importanța pe care sadou (茶道) o joaca în viața de zi cu zi a japonezilor, sau mai bine zis, de importanța pe care ei o acorda caii ceaiului. Acesta este motivul pentru care noi, practicanții de ceai, nu obișnuim să traducem chanoyu (茶の湯) prin "ceremonia ceaiului", termenul "ceremonie" nereușind să transpună în limba română nici măcar un procent din filozofia sadou. O acceptam, însă, ca o convenție deoarece uneori este dificil să explici unei persoane semnificația lui michi (道, drum, cale) în compuși precum kyudo (弓道, tragerea cu arcul), aikido (合気道, forma de auto-aparare), shodo (書道, caligrafie), judo (柔道) în măsura în care acea persoană nu este interesată de cultura japoneză. 

Dar să revenim la gyoza. Vă spuneam că este un preparat din China (și pentru curioși/doritori, știu din surse sigure ca se găsește și în București) dar foarte ”îndrăgit” de japonezi. Îmi amintesc de ziua când am fost în Namja Town, Ikebukuro, aproximativ toate restaurantele vindeau asa ceva, îmi place la nebunie. Colega de care vă spuneam mai devreme ne-a arătat cum se gătește cu și fără carne (avem o vegetariană printre noi), dar varianta ideală este cea cu carne, astfel fiind și mai consistent. Din păcate nu am poze cu fiecare pas, mi-am dat seama prea târziu că ar fi trebuit să fac poze pentru posteritate, așa că o să vedeți mai degrabă produsul final, care arată foarte bine. O să vă arăt, totuși, lista de ingrediente pe care am luat-o de la Soonae. Unele produse nu se găsesc la fel de ușor în Romania, dar de obicei pot fi înlocuite cu ceva de la noi. 

O să adaug faptul că deși durează ceva până combini ingredientele (rezultatul trebuie să stea la frigider 30 de minute) și rulezi amestecul în foaie (pentru ca este migălos) odată terminate pot fi băgate la congelator și apoi gătite treptat.

Așadar, ingredientele sunt următoarele:

120 grame carne tocată porc

100 grame varza, tocată foarte mărunt (e important pentru că altfel nu se gătește bine)

50 grame ceapa, tocată foarte mărunt

50 grame ceapa verde mărunțită

Condimente:

1/2 lingura sos de soia

1/2 lingura zahăr

piper

1 lingura sake (aici sake de băut este diferit față de cel pentru gătit)

1/2 lingura ulei de semințe de susan

1 lingura usturoi dat pe răzătoare

1/2 lingura sos de stridii

După ce amestecul a stat la frigider 30 minute începe munca (în Japonia găsești foi speciale pentru gyoza, sunt rotunde și au cam 7 centimetri în diametru, le cumperi de la Lawson cu 105 yeni/26 foite, dar în Romania n-am văzut așa ceva. Consistența este, însă,  foarte asemănătoare aluatului pentru pâine de la noi). Se ia cam o linguriță de preparat, suficient cât să nu dea pe dinafara atunci când îndoi foița, și folosind degetele mari se fac cinci "pliuri" de la dreapta spre stânga și dreapta peste stânga. Înainte de asta e bine să udați cu apa marginile foitei pentru a se lipi bine. O să vedeți în poze cum arată mai exact. După ce le-ați împăturit pe toate le prăjiți în ulei de semințe de susan, atenție la ulei însă, turnați numai cât să acopere puțin suprafața tigăii (e important ca după ce le puneți în tigaie, cam la 20 de secunde să turnați cam un sfert din tigaie apă și după ce se evaporă nu uitași să presărați puțin ulei de susan și peste). 

Se servesc cu oțet (amestecat cu diverse condimente, după gust și preferințe).

Pentru cine are modalitate și răbdare să încerce, どうぞ！Chiar vă rog, este delicios.

Ah, "mini-petrecerea" s-a sfârșit pe la 2 dimineața, de data asta, pentru ca ne-am uitat și la un film. Nu, nu, a doua zi nu aveam cursuri, niciuna dintre noi.

 Înainte

După

Clătite făcute de Aude

Gogoși cumpărate de Soonae

Sala noastră comună, în spirit de sărbătoare. 

Postul următor e surpriză.

またね！