雪の女

 De ziua îndrăgostiților am avut o întâlnire cu muzica simfonică.  

 Am obținut, prin Universitatea Waseda, un bilet la un minunat concert aniversar de 200 ani, care a avut loc la NHK Hall, între Shibuya și Harajuku. Cu câteva ore bune înainte de a trebui să ies din casă mă uitam pe geam la fulgii de zăpadă care se hotărâseră să cadă tocmai atunci. Pentru o fracțiune de secundă mi-am zis că nu ies pe vremea asta, bătea și vântul, era frig, tot decorul mă trimitea cu gândul la un șemineu călduros și eu pierdută într-un fotoliu confortabil cu o cană de ceai în mână. N-a fost însă suficient să mă facă să pierd această ocazie minunată (în plus, m-am uitat puțin pe site-ul lor și am văzut că biletul meu costa 5.500 yen - aprox. 180 lei, nu mi-aș fi permis să merg dacă ar fi fost să-l cumpăr eu însămi).  

 Drumul până acolo a fost anevoios, vântul tot încerca să-mi fure umbrela, eu încercam s-o țin cu o mână pentru a mi-o încălzi pe cealaltă în buzunar, mă concentram continuu să nu-mi pierd echilibrul (alții au fost mai puțin norocoși) toate astea în timp ce mă uitam cu atenție să nu dau peste cineva de sub protecția umbrelei, acoperită de zăpadă.  

 Mi-au trebuit două minute să găsesc intrarea principală, pentru că este o clădire imensă, dar măcar nu am fost singura care bâjbâia  prin nămeți. La intrare le-am spus că sunt studentă și au știut imediat despre ce este vorba pentru că m-au trimis la un birou special unde mi-am primit numărul locului și un chestionar de completat la final. Este deja un obicei ca anumite universități să primească invitații gratuite la concertele de la NHK Hall pentru studenții străini și mă bucur că am avut ocazia să-mi spun părerea, una pozitivă, binenteles.
 Pozitia în sală a fost foarte bună, am avut noroc și nimeni nu s-a așezat în fața mea (au rămas multe scaune libere, cu siguranță din cauza vremii imprevizibile). Am avut parte și de o surpriză plăcută. Așteptăm să înceapă concertul când sala a început deodată să aplaude și eu mă uităm confuză spre scena care era încă neocupată. Motivul era un membru al familiei imperiale care tocmai își făcuse apariția la balcon, înconjurat, binenteles, de securitate. Din cauza asta mi-a fost și greu la început să-mi dau seama despre cine e vorba. Nici acum nu sunt foarte sigură, dar bănuiesc că a fost prințul Naruhito.   

　Orchestra a fost minunată, au cântat Simfonia nr.7 în D Minor și Simfonia nr. 8 în G Major a lui Antonín Dvořák dirijat de Neville Marriner, dirijor și violonist. La final a fost extrem de apreciat și aplaudat.

　A fost interzisă fotografierea de orice fel, deci nu am poze cu NHK Hall, dar în drum spre casă am făcut câteva cu peisajul. 

 

Natură moartă: 'Man under the tree'

 Harajuku

Harajuku 

 Takadanobaba

Până la postul următor!